Pupi e Pupari

di Fabio Messina


Scrusciu di lanna arreri a na scena,
è prontu u puparu a dari vita a li pupa,
si rapi la tenda e accumincia na storia,
di fimmini e cavaleri in cerca di gloria.

Furiusu l’Orlandu contro o saracinu,
pigghia curaggiu ccu la spada nte manu,
Angelica dispirata nun sapi chi fari
e cerca i capiri unni ci abbatti lu cori.

E oggi sta storia pari ancora a stissa,
di nu puparu putenti ca canta a so’ missa,
a lu macellu manna pupi veri,
ppi la guerra unni splenni a luna criscenti.

Ma nun c’è chiù anuri e mancu dignità,
nta sta sfida i stu munnu senza pietà,
li pupa senza fila su ormai cumannati,
ppi ghittari bummi e fari attintati.

E allura basta ccu sta tragedia pazza,
a jucari turnamu ccu l’opera a chiazza,
pupi finti e pupari cuntenti
e spittaturi veri ca nun s’aspettanu nenti !


Poesia terza classificata al concorso il Paladino diu Cefalù

Invia i tuoi commenti a commenti@villanovastrisaili.com

Ritorna a Poesie

Home